“…cand ma uit inapoi, vad cum am marcat drumul. toate semnele pe care le’am lasat pe tablite de lut, picturi rupestre, temple stranii, basoreliefuri, carti antice, poze, muzica, ritualuri, poezie, filme… cumva, la un moment dat, orbiti de o falsa lumina, ne’am ratacit intr’o lume care parca nu era a noastra. insa in adancul fiintei [...]

recent, era sa uit tot ce invatasem in ultimii ani. eram pe malul lacului ior si ma uitam cum inoata un batranel, cum sta lumea la soare in slip, fete, doamne, copii, barbati, plin. si cum stateau ei asa sub vreo umbreluta sau salcie, iata ca apare un bgs pe bicicleta, un politist comunitar cu [...]

in ultimul timp parca cerul e mai albastru. si in ultimul timp soarele parca e mai galben. ca in abecedar, cand eram mici. cand eram mici… tot ceea ce credeam atunci, se confirma acum. imaginatia noastra de atunci elibera vise pe care cei mari nu le credeau pentru ca, sarmanii, invatasera la scoala si la [...]

in infinitatea lui de neperceput pentru mintile muritorilor, universul e impodobit cu stele. si le arata indragostitii dintotdeauna, dandu’le nume si semnificatii. sunt frumoase. astronomii incearca sa le citeasca drumul, astrologii incearca sa le citeasca gandul. stelele ne spun cat e ceasul si cand e noapte. unele dintre stele pot straluci insotind destine, altele canta [...]

vibram odata cu planeta asta. exista in noi atata chimie si electricitate, apa, rezultatul evolutiei unei celule in sute de milioane de ani. “infinitul” este un cuvant folosit cu usurinta, insa adevarata intelegere a lui, reala perceptie asupra spatiului si a timpului in raport cu efemeritatea pe care o cunoastem, ar trebui sa ne cutremure. [...]